Printre vise parasite ...

Rezumarea primului mesaj :

Stateam intinsa pe una dintre zecile de banci din catedrala, cu ochii inchisi, fara sa mai fiu atenta la tot ceea ce era in jurul meu.

u am raspuns. Simteam cum imi cedeaza genunchii. Cum vroia tot corpul meu sa ma prabusesc.

Incercam sa pun lantisorul la loc, cu el stiam ca nu pot face rau nimanui...

M-am prabusit pe genunchi, ne mai avand putere sa stau in picioare.

Am reusit sa pun lantisorlul la timp. M-am dus langa baiat sa vad ce a patit. Ma speriase cu acea cazatura.

M-am probusit usor, lesinand.

Incercam sa-l fac pe baiat sa se trezeasca da nu puteam. L-am luat cu telechinezia pana la o banca sa poata sta jos.

Mi-am intredeschis ochiii. Vedeam in ceata dar o puteam deslusi pe Aly acolo?
-Ce... Se... Intampla? am soptit.

-Ai cazut jos, spun eu uitandu-ma dupa o sticla de apa dar mi-am amintit ca pot face eu apa si i-am dat putina pe fata.

Am inchis ochii clipind greu.
-Oh, am spus eu incet

Odihneste-te, spun eu ridicandu-l usor cu telechinezia sa nu stea exact pe banca. L-am pus cu capul pe picioarele mele, sperand sa adoarma.

Clipeam greu, insa nu puteam sa dor.
-Ceva... Rau... O sa se... Intample... am susotit eu

-Stiu asta, spun eu privind in gol impidicand lacrimile sa curga.

Am inchis ochii incercand sa ma odihnesc.

Il mangaiam pe cap din instinct. Ma gandeam cu o sa trecem si peste aceasta intamplare.

Am adormit repede fiind foarte obosit.

Am observat ca a adormit si am zambit insesizabil.

Am deschis brusc ochii gafaind tare.

Ma uitam la el speriata.
-Ce ai patit? il intreb eu inpacientata.

-Nimic... am spus eu soptind

-Nu te cred, spun eu cu o voce ce vroia sa fie calma, dar eu nu eram.

M-am ridicat in capul oaselor privind-o pe fata.

-Nu mai conteaza, spun eu indreptandu-ma spre iesire.

-Asa, e. am spus eu rece

Am strans unsor din pumn iesind din cladire.

Am inchiss ochii teleportandu-ma in camera mea.

M-am rezemat de usa catedralei privind absenta cerul.
-De ce nu iesi tata? intreb eu simtindu-i prezenta.